Momente romantice

Primul sărut de obicei e ceva nasol. Mai ales dacă te-ai pricopsit cu o pereche de buze complementare care n-au sărutat nici ele înainte decât poate obrazul scofâlcit al vreunei mătuşi respectabile, sărutul va fi probabil speriat, nesigur şi/sau bălos, tremurat sau apăsat, oricum, cu consistenţa de moluscă.

Primul sex nu e nici el prea grozav. Cine a fost acolo şi povesteşte de articifii şi cântec de sirene, probabil auzea ciocanul rotopercutor al vecinului în timp ce se străduia să rezolve cinci puncte erogene cu două mâini (aşa citise el în FHM) şi sirena de la pompierii veniţi să stingă incendiul de la Nea Caisă Septuagenarul, care iar a adormit cu ţigara aprinsă.

Sărutul în ploaie, iubirea pe plajă, dansul subt clar de lună, plimbarea cu bărcuţa pe lac, cina la lumina lumânării, sexul la 100 de lumânări şi muzică o-la-la se dovedesc a fi umede, reci şi abrazive (nisipul numai saltea de puf nu e), pline de ţânţari şi plictisitoare de moarte în timp ce le faci.

Cererea în căsătorie pe cal alb în faţa a 200 de oameni? Gest penibil, publicitate gratuită a unui moment intim devenit umilinţă publică.

De ce au ajuns momentele “romantice” acţiuni predefinite la care fiecare duduie visează umed, suspinând? Pentru că ţi se repetă obsesiv că iubirea şi romantismul trebuie să conţină a, b şi c. Pentru că a, b şi c vor fi recunoscute unanim atunci când le povesteşti şi vor fi generatoare de aaaaaawwwww. Adică pentru că spiritul de turmă e atât de mare, încât gesturile sincere sunt ignorate în favoarea regulilor prestabilite.

Dacă Maddame îţi va povesti acum că pe departe cel mai romantic moment al vieţii ei a fost atunci când domnul M i-a trimis pe Messenger, de la 2000 de km distanţă, un plan de finanţare a unui apartament, că e mai practic să-şi pună banii împreună şi să cumpere decât să închirieze, vei zice ok, da, frumos, ce spirit practic e domnul M.

Dar dacă Maddame îţi va spune că momentul prim romantic al relaţiei ei a fost atunci când domnul M a cerut-o de nevastă în cel mai frumos oraş din lume (Praga, fiule, nu Parisul, fii mai inventiv, ce mama zmeului) vei spune aaaaaaaaw, ce frumos, ce romantic, ce deosebit, vreau şi eu.

Fără să înţelegi că prima scenă arăta disponibilitatea totală a unui bărbat de a-i fi alături femeii care stătuse timp de doi ani departe, fără a trece prin “perioada de probă” şi de a vedea dacă mai există vreo compatibilitate între ei, în timp ce a doua reprezintă numai un moment comun al unei relaţii care avea deja un drum stabilit şi bătătorit.

Recomandarea călduroasă Maddame pentru momente romantice: vezi să nu treacă pe lângă tine neobservate, în timp ce tu visezi la cai albi şi feţi frumoşi. Cele mai deosebite momente în viaţă nu sunt cele cu artificii şi viori, sunt cele în care dincolo de praf şi oboseală vezi ataşament, solidaritate şi iubire, dincolo de măsurători rigide şi convenţii ridicole.

You may also like...

19 Responses

  1. Decebal says:

    Intai am clickat, apoi am citit, am zambit, am gandit si apoi am injurat, mi-ai mancat toata ziua!
    E stranie senzatia sa te plimbi frumos, incet si pe varfuri prin gandurile cuiva. Imi place aici la tine!

  2. Maddame says:

    Mai hai atunci!

  3. C says:

    Buna draga mea. Iarasi ai tel inchis. Suna-ma te rog ca sa stabilim pentru azi… vorbim si de momente similar de romantice..:) C

  4. ioana says:

    articolul are parti frumoase dar este pacat ca va adresati intentionat unui segment care nu prea ar fi capabil sa inteleaga si sa aprecieze normalitatea si caruia va simtiti datoare sa i-o subliniati. vestea proasta este ca nu sunteti singura care face asta, vestea buna este ca nu sunteti singura care face asta.
    sau poate este felul domneavoastra de a va adresa unui public putin particular care are datele pentru a intelege umorul unui anumit fel de exprimare, caz in care imi cer scuze, insa publicul mai larg, asa ca mine, deduce prima varianta.

  5. Maddame says:

    @Ioana: Dacă pentru marea majoritate a oamenilor normalitatea înseamnă că sunt capabili de a înţelege iubirea şi acolo unde ea se manifestă mai puţin răspicat, atunci chapeau! recunosc inutilitaea recomandării mele.

    Dar tare mi-e că trăim într-o lume care se învârte atât de repede încât ajungem să apreciem frumuseţea comun, după standarde şi reguli.

    Povestea cu cerutul în căsătorie este perfect adevărată: a fost generatoare de mai multe oooo-uri şi aaa-uri decât vestea că după 2 ani de relaţie la distanţă ne mutăm împreună.

    Pentru că gesturile mari sunt un loc comun cu care se identifică oricine mai uşor. Îndemnul meu este să nu le dăm o importanţă mai mare numai pentru că sunt mai spectaculoase.

    Dacă este un îndemn comun pentru dumneavoastră, vă felicit! Înseamnă că sunteţi cu adevărat un om excepţional.

  6. ioana says:

    recomandarea eu am inteles-o asa: stiu ca nu sunteti normali, dar va inteleg pentru ca vad cat de greu este sa mai sa fii normal, asa ca fiti atenti ce inseamna normal…
    nu de partea cu “fiti atenti ce inseamna normal” am zis ca e pacat, ci de partea cu “stiu ca nu sunteti normali”. tot omul porneste cu ideea ca cel de langa el este musai superficial, greu de cap, nu apreciaza lucrurile importante, intr-un cuvant ca sunt inferiori. oamenii in mod ciudat sunt surprinsi cand gasesc normalitate, vad peste tot cum fiecare se plange se superficialitate si o numesc, ba nu, o declara normalitatea zilelor noastre… oamenii normali au pus aceasta eticheta de “normalitate a superficialitatii si a prostiei”, nu cei superficiali, deci incapabili. nu ma mai surprinde dar nu pot sa nu intreb peste tot pe unde observ asta: de ce?! de ce oamenii normali dau aceasta atentie superficialului si il ridica la rang de punct de reper. e foarte… anormal. foarte ciudat sa ne ghidam dupa elemente inferioare, aceasta poveste cu normalitatea se traduce prin faptul ca noi ne consideram destepti pentru ca traim printre prosti, in loc sa cautam ca repere pe cei mai destepti decat noi.

  7. Maddame says:

    Niciodată n-am crezut că o să văd un “ce-a vrut să zică autorul” pe un articol de pe blog. 😀

    Autorul în niciun caz nu se simte ăl mai deştept dintre proşti. Nici nu-şi pune standardele jos ca să simtă că fiecare pereche inspiraţie-expiraţie e o realizare demnă de laudă.

    Dar dacă la 16,17,20 de ani mai poţi pune la perete superficialitatea ca fiind “rea”, ajungi într-un moment în viaţă când relativizezi.

    Când jonglezi cu timpul între serviciu, familie, prieteni, relaţii, sport, concediu-de-două-săptămâni-în-care-vrei-să-faci-o-mie-de-lucruri, performanţă profesională dar şi o lectură de calitate seara, înainte de culcare, timp cu copiii dar şi timp cu bunicii (pentru că nu ştii cât timp îi mai ai lângă tine), e uşor să te refugiezi psihic în locuri comune.

    Nu pentru că eşti superficial în sensul larg, pitzipongic şi cocălăresc, ci pentru că altfel rişti să te laşi copleşit de cele o mie de lucruri pe care încerci să le înghesui într-o zi.

    De fapt, acolo bătea autorul: chiar dacă ineditul te poate copleşi, e cel care te face cel mai fericit.

  8. ioana says:

    Cand am zis “noi” m-am referit la noi toti, oamenii.
    Nu am spus nimic despre “ce” a vrut sa spuna autorul ci despre “cum” a vrut sa spuna autorul.
    M-am referit strict la superficialitatea pusa la zid astazi, exact cea pe care ati descris-o, nu la ceea ce ar putea parea asa ceva, dar care este de fapt un refugiu in locuri comune atunci cand te coplesteste cotidianul. Nu am pus nicio eticheta, am jonglat doar cu cele puse deja.
    Nu am cum sa fiu obiectiva, insa oricum, parerea mea este ca fiecare este capabil sa isi aleaga singur ori muzica clasica ori maneaua, ori diadema de plastic, ori o floare in par, asa cum si cei mai putin superficiali pot alege sa nu traiasca langa cei superficiali in acest sens, deci sa nu se simta incurcati si deci sa nu considere ca normalitatea inseamna aceasta superficialitate reprezentata printr-o manea sau o diadema de plastic.
    M-am referit strict-strict la felul in care se vede normalitatea, normalitatea este cum ati descris-o dumneavoastra, inedita, cu personalitate. Da, nu toata lumea are personalitate si asta nu este un pacat, insa nu la asta ma refer ci zic doar sa nu privim ca normale niste standarde scazute (acceptand ca eu, dumneavoastra si inca 20 de persoane, sa zicem, consideram o manea si un inel de plastic standarde scazute). Nu vad de ce sa pornim cu niste consideratii de la 0 cand putem porni de a 5…
    Daca as sti sa explic ce vreau sa spun, nu as folosi atatea cuvinte.

  9. sibianu says:

    dude asta e unu din capitulu de glorie …very nice

  10. idaho says:

    Asta e motivul pentru care eu te admir. Genul acesta de articole care spun adevarul…

  11. sofia says:

    Cred ca in exemplul dat de tine e o mica suprapunere a notiunilor de romantism cu cea de commitment. Asa se gasesc puzderie de exemple care arata disponibilitatea partenerului dar dincolo de semnificatia practica a gestului nu prea mai este zeama de stors pentru vreo limonada romantica. Partea buna e ca atunci cand apar semnele unei legaturi profunde, nu mai ai nevoie de romanturi excesiv dantelate.

  12. nina says:

    Romantismul ţine mult de percepţie, după părerea mea. Fiecare consideră romantic ceea ce lui îi induce starea aceea de sensibilitate şi pasiune caracteristică iubirii.
    Acum, dacă pentru mine e romantic să stau seara pe terasa casei în braţele soţului şi pentru altcineva este romantic să primească un cadou mai scump sau mai ieftin, după caz, este, cum spuneam, vorba de percepţie, de valori si de ce nu, poate si de vârstă.
    Bine te-am gasit!

  13. veronica says:

    Mda…. o cugetare…revoltatoare…foarte, foarte adevarata. Multumesc mult pentru asa idei.

  14. veronica says:

    Si inca ceva: imi face placere sa urmaresc articolele de pe blogul Dtra. Foarte profund si frumos.

  15. Maddame says:

    Multumesc, Veronica.

  16. Dojo says:

    Misto de tot articolul, ca de obicei 😉

    La mine primul sarut a fost, culmea, al naibii de misto. Era un tip de care imi placea (se pare ca era reciproc) si s-a intamplat intr-o seara pe cand aveam vreo 17 ani. A fost super OK, m-a “electrocutat’ ceva pe sira spinarii in jos, de nu s-a vazut. Nu eram impreuna si nici nu am fost, dar evenimentul a fost reusit.

    Prima “data” a fost traumatizanta pentru ambii (incepatori sadea). Super nasol. Au fost necesare multe alte “dati” pana sa fie cum trebuie. Culmea este ca “soarele” a fost o reusita de la prima incercare. Si evenimentul nu a fost atat de romantic, chiar daca eram la o cabana la munte singuri singurei. A fost macar liniste si am avut timp sa ne descoperim.

    Problema cu super-mediatizarea asta si filmele astea siropoase este ca iti dau o perceptie tampita. Mi-a spus ca ma iubeste de ziua mea, la 1 luna de cand ne intalneam asa “amical”. Incepusem ca amici si sincer nu vedeam “viitorul”. El a simtit ceva si in ziua respectiva mi-a trimis un email cu niste poezii in engleza. “Soarele” nu este al mai romantic individ si clar nu crapa de dragul poeziei. Dar versurile (in engleza inca) era potrivite. A incheiat spunand ca si-a dat seama ca ma iubeste si a asteptat inca vreo cateva zile sa fie ziua mea, sa ma sarute prima data. E vorba de 2 indivizi de 34, respectiv 23 de ani (atat aveam pe atunci), si omul asteptase aproape 5 saptamani pentru “first base”, in conditiile in care moda acum este sa intri in pat din primele 5 ore de cand ai facut cunostinta.

    Totul s-a intampla in ritmul nostru, mai lent decat al altora, dar exact cum ne-a fost noua mai bine.

    Conteaza sa iti traiesti iubirea asa cum simti, nu cum spun filmele si emisiunile de televiziune. Faza cu caii albi e misto in Fratii Grimm, dar nu este “fezabila” in zilele noastre. Sau cel putin nu este necesara pentru o relatie frumoasa. Noi implinim peste 1 luna 8 ani de cand suntem impreuna. Sa mor daca mai conteaza aberatiile de genul “filme romantice cu Sandra Bullock”. Conteaza ca este alaturi de mine, ca il ador si sentimentul este reciproc, ca ne simtim extraordinar impreuna, oriunde am fi. Ca stam in camera, fiecare pe compul lui, dandu-ne de veste cum ne mai merge treaba pe vreun joc sau ce site misto am mai vazut, ca suntem pe malul marii in plin apus de soare sau ca punem tampoane si hartie igienica in cos la Selgros si in oricare situatie ne simtim bine impreuna. Simtim ca este cineva alaturi, ca infruntam lumea in doi … restul … vorba aia .. is discutii 😀

  17. Maddame says:

    Dojo, venite de la tastatura ta, cuvintele de apreciere ne bucură nespus. Şi comentariile asemenea.

  1. 5 August 2009

    Articolul tău a fost adăugat pe FTW…

    Mulţumim. Vizitatorii tăi te pot vota la http://www.ftw.ro/Social_politic/Momente_romantice_Maddame_u2019s_Blog

  2. 6 August 2009

    […] This post was Twitted by l3st […]