Pentru libertatea de a înjura bumbacul
Partea narativă a poveştii:
Maddame s-a transferat de pe o plantaţie pe alta acum aproximativ exact un an.
Moment în care s-a produs următoarea transformare: Maddame n-a mai putut să înjure fosta plantaţie. Adicătălea timp de nişte ani destui a trudit pe şi a înjurat cu sârg plantaţia de bumbac. După care s-a mutat pe o plantaţie de cafea, nu pentru că fosta plantaţie era mai rea, ci pentru că-i place mai mult cafeaua decât bumbacul. Brusc s-a trezit cu următoarea replică inspirată de la foştii niggeri cu care lucra:
“ce, acum te simţi mai tare şi înjuri plantaţia noastră? da ce-are plantaţia noastră? e mai bună decât multe plantaţii! uite, omul cu biciul mai stă la o ţigară cu noi! glumeşte cu noi! te dai tu mare, tu-ţi-cafeaua-mă-tii!”
De menţionat că erau aceiaşi niggeri cu care Maddame înjura cot-la-cot plantaţia veche. Deodată ieşise din grupul celor privilegiaţi şi trebuia să plece capul a admiraţie mută pentru muncile patriotice prestate de niggerii vechi. În loc să plece capul, Maddame a ridicat o sprânceană.
Concluzia filosofică a poveştii de mai sus:
De ce simt unii nevoia să apere ceva ce înfierau mai deunăzi numai pentru că deodată, vorbesc cu cineva din afara cercului lor de niggeri privilegiaţi? Adică nah, mi s-ar părea mai consecvent să înjuri bumbacul şi după ce ai terminat cu el decât deodată să te simţi stingher în jurul celor care încă îl culeg cu sârg. Pruncii mamii, e vorba de bumbac aici, nu de cercetarea cancerului sau de astrofizică.
În plus, chiar dacă îţi place bumbacul, chiar trebuie să pupi în cur plantaţia?
Mda. Uameni.
Si mai interesant e sa injuri plantatia in timp ce esti pe ea, cand e evident ca e jale, si cei din jur sa zica la fel ca tine, si la manageru’ cel dragut sa dea cu limbuta, ca cica-i totusi bine… “am un loc de munca sigur”. Bloody hell, de parca nu am putea culege bumbac si in Uzbekistan.
Well, mie mi se pare “balcanic-serios”. Din aceiasi serie in care e ok sa iti barfesti sotia, prieteni, rude, whatever else, dar daca ii barfeste cineva pe ei e un mare afront personal 🙂
Da, bine, dar e ca si cum unu’ şi-ar bârfi nevasta (proastă şi curvă) alături de tine timp de nişte ani, şi după aia, când divorţează în sfârşit de ea, nu te mai lasă să zici nimic de rău 😀
Vezi paradoxul?
Nuuuuu, sunt mai multe cauze, care nu tin neaparat de mentalitatea romanului, ci de natura umana, in general:
1. Apartenenta la turma (nu mai esti din turma noastra, nu mai pasti iarba noastra= esti de mare kkat si tradatoare)
2.Ai plecat in alta turma cu oi mai mandre si mai cornute unde pasti iarba mai grasa- daca ramaneai oaie razleata fara turma, eventual fara pasune toata lumea era fericita ca putea sa-si manifeste compasiunea fata de tine, asa ii silesti sa-si manifeste invidia
etc.
Am pupat si eu in cur plantatia cum stiu bine si ce-i de-acolo au facut in directia mea. Cind esti in interior (al plantatiei nu al curului), nu vezi destul de clar (din cauza culorii intunecate) ce se intimpla in interior.