Patria ubi bene

Am călcat Bucureştiul prima oară acum şapte ani, ardeleancă molcomă la grai şi iute la spirit, cu toate poveştile şi grozăviile despre capitala ţiganilor încă proaspete în cap.

M-am strămutat pe rând din Crângaşi în Regie şi în Pantelimon, în Titan şi în Alba Iulia, cu din ce în ce mai multe bagaje şi un zâmbet din ce în ce mai larg pe buze.

Nu rictus, nu ironie, zâmbet larg şi vesel, de puzderia de oameni coloraţi, de merţane lângă căruţe, de câini vagabonzi cu figuri de milogi, de vagabonzi cu figuri de câini, de manele vesele şi triste şi rocăreală aprigă în răspuns.

Am strămutat cu mine şi obiceiurile vechi ale copilăriei, salutatul pruncilor care mâncă seminţe în faţa blocului, ajutatul babelor cu pungi grele, zâmbitul la oameni pe stradă, graiul lent şi răbdarea, jovialitatea şi un simţ al umorului neclintit şi necruţător.

Am călcat oraşul în picioare de la un capăt la altul – cu bronşita aferentă cauzată de praf şi poluare, am bătut teatrele şi muzeele, dar şi cârciumi multe-multe. Am luat lumea şi viaţa aşa cum au venit şi am fost fericită.

Cum simt Bucureştiul? E murdar şi prăfuit, beton şi fier, poluant şi stresant, plin de proşti şi de ticniţi, subscriu, aşa e, fac plecăciune. Nu i-am dat mare credit de la început, nu l-am iubit dar nici nu mi-a cerut asta, ne tolerăm reciproc ca nişte bătrâni care au trăit o viaţă împreună şi s-au căsătorit aranjat de părinţi şi circumstanţe. Ne respectăm şi ştim ce să cerem unul de la celălalt. Eu îi cer libertate şi cultură, el îmi cere să-l las în păcatele lui şi să nu încerc să-l schimb acum, la bătrâneţe.

De ce, după balade vesele şi triste, tot îmi place Bucureştiul? E un oraş care cântă. Cam tare, cam fals, dar cântă.

Pentru un concurs, mai repede decât ar trebui pentru o declaraţie de înamorare târzie, dar şi pentru că am citit ce-a zis Arhi.

You may also like...

5 Responses

  1. duchess says:

    Fraza cu Bucurestiul care canta tare si fals dar canta e a lui Ionel Teodoreanu, prin pana Olgutei, volumul doi din La Medeleni. Putem face dreptate autorului? 🙂

    • Maddame says:

      Putem, pentru că tare i-am iubit pe Olguţa, Dănuţ şi Monica atunci când eram de vârsta lor.

      Dar dacă dreptate cere audienţa, să le facem într-un foc dreptate şi lui Topârceanu pentru ale lui balade vesele şi triste şi lui Caragiale pentru monşerul folosit inflaţionar de autoarea blogului 🙂

  2. Octavian D says:

    este un oras sufocant si “gri” din toate punctele de vedere. Traiesc aici de cand m-am nascut adica de 30 de ani si am imbatranit cat in alti 30 in ultimii 5. Niciodata nu am crezut ca-l voi ura din suflet, tot timpul mi-a fost doar indiferent, pentru ca mama e de langa Arad si adevaratul meu loc de suflet e acolo, nu aici. Tot timpul ma intorceam aici cu regret ca trebuia sa plec din ardeal si sa ma intorc intre nesimtiti, tigani, cocalari, prosti si asa mai departe.
    In fine sunt multe de spus, am vazut si lumea intre timp, am si crescut si constient ramn aici pana se temrina itele care ma leaga, dupa care adio…

  1. 26 July 2009

    […] MaddameArhiSergiu […]

  2. 29 July 2009

    […] scriu despre capitala noastră de la marginea Europei? Nimic special, doar am citit articolul lui Maddame scris pentru un concurs, la care se pare că voi participa şi eu, dar nu pentru câştig, ci doar […]