Limite, alea

“Nu e prea devreme să discutăm faţă în faţă despre ţâţele mele?”

“Adică nah, de abia ne cunoaştem, poate ar trebui să trecem întâi de faza în care voi discutaţi în absenţa mea despre ţâţele mele.”

“Poate ar trebui măcar să păstrăm aparenţa unei discreţii şi a bunei creşteri.”

“Să nu ne tragem de ciorapi înainte să vedem care ni-s limitele, zic.”

“La noi la ţară oamenii-s mai puţini direcţi. Vino în vizită pe la noi, pe la ţară.”

Concluzia unei manevre nereuşite de familiaritate:

Dragi copii, nu uitaţi că ceea ce merge la mama şi la tata acasă, chiar şi la prietenii voştri cei mai buni, nu merge la ardeleni ai dracu’ care se încăpăţânează să creadă că trei beri băute împreună nu creează o prietenie. Cu alte cuvinte, dacă nu râd la gluma ta nu înseamnă că n-am înţeles-o, înseamnă că nu mi se pare nostimă.

Se aude acolo, în spate?