Echidistanţă şi dreptul la replică

Găsesc ieri în poştă un flyer cu un titlu pompos: “Da familiei autentice, nu parodierii acesteia!” Semnul disperării la sfârşit, să vadă tot omul că sunt oameni serioşi şi cu frica lui Dumnezeu.
Mă invită la nuştiuce marş pentru familie.

Deduc, din

“În ultimii ani însă, suntem asaltaţi de o avalanşă de false valori…sunt străine de spiritul nostru naţional şi contrare tradiţiilor româneşti.
…an de an suntem obligaţi să suportăm spectacolu grotesc al paradei homosexualilor pe străzile Bucureştiului şi să auzim pretenţiile homosexualilor de a se “căsători” (sic!) şi de a adopra copii:”

că ideea basmului e să ne ducem să protestăm pentru o familie “normală” în centrul urbei, la o dată oarecare.

Maddame se doreşte echidistantă. Deci zâmbeşte puţin la pretenţiozitatea exprimării dar intră pe site-ul asociaţei ca să se informeze asupra valorilor reale, nealterate şi prealăudate ale românismului neaoş.

Ce văd ochii mei uimiţi?

Omul si viata au fost create de Dumnezeu. Ele nu sunt rezultatul unor coincidente sau evolutii din materie moartă.

Potrivit traditiei sociale si culturale a României, morala crestină stă la baza organizării sociale, a comportamentului individului în societate si a relatiilor interumane.

Deci fundamentalism religios, carevasăzică. Bifat.

Relaţiile între bărbat şi femeie:

Bărbaţii au nevoie de respect, femeile au nevoie să respecte

Bărbaţii au nevoie să iubească, femeile au nevoie să fie iubite

Dacă însă vrei să-ţi îmbunătăţeşti relaţiile cu orice bărbat, iată cum: Arată-i respect. Arată-i că îi apreciezi opiniile şi ideile.

Dacă îl critici sau te concentrezi pe punctele lui slabe, fi sigură că asta va strica relaţia. În schimb, concentrează-te pe părţile pozitive – încearcă să-l faci să se simtă rege. Cu cât respecţi mai mult un bărbat, cu atât va merge mai bine relaţia.

Aici l-am întrebat pe domnul M, care-a zis că aşa e. 😀 Deci mă supun graţios, căz doar femeile trebuie să asculte. În plus, mi-e frică să nu mă bată dacă nu îl respect 😀 destul.

Şi, cireaşa de pe tort:

O serie de legiuitori, judecători, juristi si educatori din America, Marea Britanie, Canada si din alte tări vor să făurească o lume liberă de opresiune si ură. Vor să promoveze o eră a tolerantei si întelegerii. Doresc o societate în care toti sunt acceptati, unde nimeni nu este condamnat, unde fiecare se simte validat din punct de vedere emotional, unde nu mai sunt rănite sentimentele nimănui.

Aceasta sună ca un vis foarte nobil, dar versiunea lor la acest vis este de fapt un cosmar.

…

În această lume utopică nu mai există o presiune asupra tinerilor să se căsătorească, presiune asupra celor căsătoriti să rămână împreună, presiuni asupra părintilor să facă sacrificii pentru copiii lor, sau presiuni asupra copiilor să recunoască autoritatea părintilor.

Ok, deci fără presiunie şi opresiune, lumea se duce dracului. Liberul arbitru este o marionetă condusă de braţul puternic oprobiului public.

Eu am râs când am citit. Dar privind în jurul meu, tare mi-e că râsul se va transforma, discret, într-o grimasă tristă.