Suflete pereche

Prietene, tu crezi în sufletul pereche? Că acolo undeva, între cei şasă miliarde de oameni, există unul, mic, ascuns, care la o tangenţă minimă cu sufletul tău îl va recunoaşte ca fiind identic, vor sări scântei, artificii, se va auzi cântec de harfe şi va urla satisfăcut: Eureka!

Eu cred în sufletul pereche. Pentru că l-am găsit. Hai să-ţi povestesc cum l-am găsit.

Era în vara lui 2006, iar Maddame, alături de domnul M, se întorceau cu trenul de la Sziget. Festival. Maddame uşor năucă după multă muzică şi o Budapesta frumoasă foc, domnul M cu gândul la concertul Prodigy.

În tren, împărţeam compartimentul cu două dudui şi un nene, tovarăşi de festival şi de destinaţie cu noi. Maddame, locvace, a intrat în vorbă. Şi acolo a rămas până la Arad, pentru că, uau, nenea din faţa ei era chiar el, sufletul ei pereche.

Sub privirile uşor amuzate, după care uşor alarmate iar în final incredibil de amuzate ale domnului M, am descoperit că:

  • Prodigy suge, dar atmosfera de concert este incredibilă – bifat.
  • Singurul regizor care a reuşit să facă un film mai tare decât cartea care îi stătea la bază a fost Stanley Kubrick cu Clockwork Orange – bifat.
  • Maşina pentru mine este Golf 4 – bifat.
  • Joy Division -but of corrs – bifat.
  • Îngheţată de vanilie şi de fructe -da, de ciocolată -nu, dar tot cea mai bună e aia din suc de fructe îngheţat -bifat.
  • Umberto Eco – dar desigur- bifat.
  • Muzica barocă – bring it on!

Ce mai, omul avea o structură sufletească identică cu Maddame.

DAR: Până când am ajuns la Braşov, eu eram iritată la maxim iar domnul M zâmbea cu gura până la urechi.

Ideea e că omul semăna atât de mult cu mine că mă scotea din sărite. Suspectam pe undeva aceleaşi fixuri, aceleaşi nevroze, aceleaşi idiosincrazii stupide cu care mă lupt de mai mult de un sfert de secol. Foarte interesant la început, tipul expirase după numai câteva ore. Spusesem tot. Nu mă mai putea surprinde. Între noi avea loc o reacţie de respingere, ca între doi poli cu aceeaşi încărcare electrică. Mă enerva. L-am lăsat să discute cu domnul M, cu care, cum altfel, se înţelegea de minune.

E cu morală: Încetează să-ţi mai cauţi sufletul pereche. S-ar putea să-l găseşti într-o zi. Va fi exact ziua când vei descoperi cu uimire că nu eşti perfect.  Şi n-o să-ţi placă.

You may also like...

12 Responses

  1. One of the two says:

    Ai un soi de dreptate enervanta. In schimb, nu poti sa nu te intrebi daca nu cumva ai fi descoperit si alte lucruri legate de acea persoana care sa o califice ca pe o perfecta copie narcisista. Si sa incepi sa o iubesti, iubindu-te si pe tine.

    PS: Noul layout suge. Imi placea mai mult ala vechi.

    • Maddame says:

      Cred că automat iubim la cei din jur imaginea noastră reflectată în ei. Deci există o porţie ţeapănă de narcisism în toate iubirile. Ideea cu sufletul pereche e că ce-i prea mult strică :D.

      PS reply: Nici eu nu-s prea încântată de temă. Aia veche nu mai e disponibilă. Asta e rezultatul a doo ore de căutări şi de băgat picioarele la sfârşit. Sunt deschisă la propuneri.

  2. One of the two says:

    Pai nu poti sa transferi tema veche cu totul? As in, sa aduci codul incoace?

  3. omu' de la colt says:

    o gasesti pe net tema . o sa iti trimit eu un link .

    sufletul pereche nu exista . nu pentru ca nu esti tu perfect . ci pentru ca totul e guvernat de haos .

    iubim in altii exact imaginea noastra . nimic altceva .

  4. Maddame says:

    Eu tocmai afirmasem contrariul. Adică prea mult din tine în altcineva e respingător. Cel puţin la mine aşa a fost. Nu vreau să mă uit în oglindă atunci când sunt într-o relaţie.

    Cre’că de aia relaţia mea cu domnul M pare aproape neverosimilă. Suntem cei mai diferiţi doi oameni care există 🙂

  5. omu' de la colt says:

    nu imaginea noastra . ci imaginea noastra din ei .

  6. Stephanie says:

    Eu spun ca sufletul pereche e exact contrariul tau. Imagineaza-ti cuplul ca pe o pereche de pantofi. Doi pe “stangul” sau doi pe “dreptul ” arata naspa, nu?
    Nu mai vorbesc de faptul ca iti va fi foarte greu, daca nu imposibil sa pasesti cu asa o pereche…

  7. idaho says:

    Eu nu cred în suflete pereche. Cred că avem parte de “the next best thing” dar nu de suflete pereche. Suflet pereche poate fi orice suflet care se află lângă la un moment dat şi care intră în rezonanţă cu tine. Nu ştiu dacă m-am exprimat corect… Sunt un pic cam adormită acum…

  8. silvia says:

    sufletul meu pereche e un prieten bun de tot care ma scoate din sarite si cu care ma vad rar. tocmai pen’ca semanam. de aceea, nu caut sufletul meu pereche in partenerii mei. caut pe cineva sa am completeze, chiar daca suntem diferiti, ca uite-asa, invatam unul de la altul mult mai multe decat as invata fata in fata cu oglinda.

  9. Maddame says:

    @Stephanie Mor după metaforele tale.
    @Idaho aveam un timp când ziceam şi eu de “my soulmate for the moment”, de obicei ăştia se transformă în prieteni buni. Cel puţin la mine aşa a fost. Le lipsea ceva ca să se transforme în relaţii. Încă n-am identificat ce.

  10. Mingle says:

    Tipul nu era suflet pereche, era doar eul tau masculin :d