Cum să rămâi tânăr

O revistă cu străluci din România a publicat în ultimul număr un articol despre cum să rămâi tânără la suflet până la adânci bătrâneţi. Fără prea multă analiză pe text, ideea principală era că dacă faci o serie de chestii pe care le faci când eşti tânăr, rămâi tânăr.

Maddame a citit, a închis revista, a tras apa şi s-a pus pe cujetat. Adică cum, rămasul tânăr are nevoie de un program predefinit, te întâlneşti cu prietenele şi faci nişte chestii tâmpiţele şi puerile, spui doo incantaţii şi pam-pam! Eşti tânăr?

Doo zile mai târziu, Maddame a citit ce a scris Arhi la el pe blog, cum că tinereţea n-are vârstă. Erau deja prea multe semne, trebuia generat un post despre cum să fii tânăr în spirit până la adânci bătrâneţi.

Explicaţie Maddame a tinereţii şi mic îndrumar de păstrare a spiritului tânăr!

Explicaţie:

• Să fii tânăr nu înseamnă să te comporţi pueril. Aşa cum femeile în toată firea care gânguresc ca nişte bebeluşi dau impresia de retard avansat, şi bărbaţii trecuţi de prima tinereţe care fluieră nonşalant după duduiţe minore pe stradă sunt mai mult decât ridicoli. Să te comporţi ca un puber când ai peste 30 de ani te expune într-un mod deloc avantajos.
• Şi de ce ai vrea să te comporţi ca un puber? Pubertatea e cea mai nasoală perioadă, nu înţelegi nimic din nimic, eşti depresiv sau extrem de exuberant, te gândeşti numai la sex dar nu faci sex şi treci prin cele mai ciudate transformări fizice şi psihice posibile.
• Să ai un spirit tânăr nu înseamnă, carevasăzică, să te comporţi copilăreşte. Faţă de un puşti ai avantajul experienţei de viaţă, al unor trăiri sufleteşti mult mai complexe şi al capacităţii de a nu te lua prea în serios. Foloseşte cu încredere înzestrările cu care te-au binecuvântat natura şi vârsta!

Mic îndrumar:

• Păstrează-ţi nealterată capacitatea de a râde din toată inima. Fii un om vesel, păstrează-ţi simţul umorului, cultivă autoironia şi nu te lua prea în serios. Mai ales asta cu luatul în serios e o un semn al “oamenilor mari”, care îşi ştiu exact locul în viaţă şi nu şi-ar depăşi norma pentru nimic în lume. Suntem oameni, avem momente vesele şi triste, dar în final ne diferenţiem prea puţin unii de alţii. Autoironia este o armă bună împotriva cotidianului şi a rutinei. Ia vezi dacă şi la tine merge!
• Fii activ. Este o caracteristică de nelipsit a oamenilor veşnic tineri. Am colegi la dans un domn şi o doamnă de peste 60 de ani. Dansează mai frumos decât mulţi puşti şi nu ar lipsi pentru nimic în lume de la curs. Toată lumea îi admiră şi nu cred că e nimeni între noi care nu ar vrea să fie într-o zi exact ca ei.
• Bucură-te de lucrurile mici acum şi aici (rimă neintenţionată, dar potrivită). Nu numai concediul ăla de 5.000 de euro, pentru care ai muncit un an întreg, te poate mulţumi. Dacă îţi pui speranţa de fericire numai în evenimente majore, te vei găsi veşnic nemulţumit şi îmbătrânit precoce. Evadează un weekend pe Valea Oltului (mult mai liniştită decât valea Prahovei şi cu mai puţină fiţă), mergi cu iubitul/iubita la plimbare în parc, plimbă-te cu bărcuţa pe lac. Sunt lucruri mici care te deconectează şi te înveselesc.
• Învaţă să te accepţi. Eşti prea gras, câştigi prea puţin, mai vrei să faci încă o şcoală, n-ai maşina potrivită şi cultura ta lasă de dorit. Ce-ar fi să nu te mai plângi atât şi să-ţi accepţi condiţia? Nu suntem toţi făcuţi pentru excelenţă, oricât de mult ne-ar fi povestit părinţii când eram mici că aşa e. Faptul că nu ai o înfăţişare şi un trai de milioane nu înseamnă că nu eşti valoros ca om. Acceptă că eşti mediocru şi vezi ce faci cu asta (reţetă testată 100% Maddame). Acum nah, să te accepţi aşa cum eşti nu înseamnă că încetezi să mai lupţi pentru lucrurile care îţi sunt importante. Înseamnă numai să nu îţi condiţionezi fericirea de realizarea lor.
• Încearcă lucruri noi. Un mare NU rutinei! Ca o completare a punctului anterior, nu te mulţumi cu un trai călduţ şi sedentar. Fă un sport, dezvoltă-ţi un hobby, cunoaşte lume nouă. Faptul că munceşti pentru ceva care te bucură şi atingi o performanţă în domeniul respectiv îţi va creşte încrederea în tine.

Final apoteotic: Imaturitatea nu este leacul împotriva îmbătrânirii.  E ca şi cum ai avea riduri, te operezi, dar uiţi să “lucrezi” şi gâtul: vei afişa o faţă întinsă peste un corp de moş – o imagine grotească a omului care încearcă cu orice preţ să rămână tânăr. Leacul e altul – foloseşte maturitatea şi experienţa ta de viaţă pentru a trăi frumos, vesel şi a da un sens vieţii tale. Garantat Maddame & Familia 😀