Paşte 2.0

Cum arăţi că eşti cul în lumea creştin-ortodoxă: nu te duci tu la biserică să-ţi iei omorul pentru 5 litri de aghiazmă. Chemi popa acasă, umpli un lighean de apă şi duhovnicul încropeşte repede o slujbă de sfinţire. Ta-daaaa! Aghiazmă hăum-meid.

Ştiţi că mai nou popii sunt plini de gadgeturi? Adică nu mai vin aşa, cu punga cu tămâie, au o geantă faină de piele din care scot aşa: o biblie cu fermoar, pentru călătorii, telefonul (dat pe vibraţie, să nu deranjeze la sfinţire), un carneţel în care îşi notează chestii cul pe care le descoperă în biblie (cam cum ne-am nota noi, laicii, bancuri), cărbune pentru aprins aghiazma (identic cu cărbunele de narghilea, numa’ că mai mic), busuioc pentru şfeştanie, cheile de la maşină, patrafir de popă – varianta to go, pliată frumos să aibă loc în geantă. Popă 2.0, carevasăzică.

Dincolo de chestia asta, popa ăla care venit acasă la om în a doua zi de Paşti, a produs aghiazmă/şfeştanie şi a stat la taclale cu credincioşii, după care, când credinciosu’ a vrut să-i dea bani, a zis nu, iar când i-a băgat banii cu forţa în buzunar, i-a scos mâna blând cu textul “ce vreţi, doamnă, să-mi furaţi telefonul?” 🙂 , merită tot respectul meu. Frumos, monşer, tare frumos.