Tango Seducction – plăcerile simple

Am fost ieri la asta.

Ze good: nu e nimic nobil la tango. Dans visceral, neşlefuit, femeile sunt curve şi bărbaţii brute. Are ceva natural şi naturalist în el care te biciuieşte cu fiori calzi şi reci. Atmosfera de bordel interbelic plin de fum, cu lăutari şi criminali, cu gelozii aprinse şi sex pasional.

Bonus: Moment tragic înscenat excelent pe Carl Orff, cu decor de biserică şi curve.

Ze bad: Muzica. Deşi orchestra era live, deşi făceau o treabă foarte bună, muzica argentiniană nu mă atinge. Ata ete.

Ze ugly: Ze ugly face tot spectacolul. Oamenii imperfecţi, încăierările ucigaşe, gelozia, pasiunea, toată gama de sentimente distructive. Mmmm. Plăcerile simple ale vieţii.

A! Şi marele bonus: Cum recunoşti un dansator bun/foarte  bun/cel mai bun? Dansează ca şi cum ar merge pe stradă, mişcările sunt simple şi naturale, te uiţi la el şi de gândeşti: Şi eu aş putea să fac asta. Cu excepţia faptului că nu poţi. Chiar nu poţi, parol!