Atlas zoologic – comentatorul de blog

Din peregrinările Maddame pe bloguri îndepărtate, observaţii minuţioase şi o atentă documentare se conturează tipologiile unei specii tot mai puternice în online-ul românesc: Comentatorul de blog.

Cu subspecii:

Zeul: omul nu emite comentarii, emite judecăţi. Are ascunsă în chiloţi cheia la Adevăr şi le arată în marea-i mărinimie bieţilor păcătoşi fărâme din el: „Bă, marş de-aici, habar n-aveţi de viaţă şi veniţi aici pe blog să faceţi pwla mare. Vă spun io cum stă treaba…” Zeul întotdeauna ştie cum stă treaba.

În general, zeii o dau anonimă, adică se înfoaie sub nickuri gen eu, sugeti pwla (cu alternativa suge-ţi pwla), xxx, tot eu.

Dadaiştii: emit monumente de înţelepciune în fraze pline de sens: „lol, frate!”, „ce-am mai râs”, „ai mare dreptate”, „aşa-i viaţa”, „iei pwla, bă”. De fapt, tot ceea ce spun ei se poate rezuma la cuvântul „da”, sursă chiar a denumirii lor. De obicei, îşi iau marele ban de pe bloguri şi sunt incluşi ca exemplu de „aşa nu” în secţiunea „Reguli şi condiţii” (obligatorie pe fiecare blogea care se respectă).

Vrei să fii miliardar: gen vreau şi eu să fiu cunoscut, gen. Omul îşi trage blog, vede că nu prea mişcă nimic pe blogul lui şi începe să comenteze frenetic peste tot unde miroase un trafic mai mare, că poate-poate. Când vede primul comentariu pe blog îi transpiră mâinile şi dă toată ziua rifreş pe vreun traffic counter.  Dacă e ceva de capul lui, se poate transforma în Viril Lanţu, dacă nu, la marea frustrare poate degenera în zeu.

Să nu ne căcăm pe noi, toţi vrem să fim miliardari, măcar un pic, aşa. 😀

Viril Lanţu: blogger cu ceva experienţă, comentează savy şi uşor flegmatic, se trage de şireturi cu alţi Viril Lanţi şi întotdeauna are link la blogul lui. Îşi permite ironii fine, mai bagă câte o pwlă la sentiment, ştie. De obicei e simpatic, câteodată chiar foarte.

Prietenul: fiecare blog are un cel mai bun prieten. Ori e primul şi cel mai credincios comentator, că nah, îl cunoaşte pe ăla care scrie, ori devine pe parcurs un fel de-al casei, aşa. Intră pe blog în fiecare zi, e câinele şi avocatul bloggerului, taie şi spânzură pe oricare se ia de el. E bun la casa omului, chiar dacă uneori poate degenera în fan.

Fanul: şi-ar tatua pe cur numele blogului, nu acceptă nicio critică. Dacă bloggerul dă cu mucii-n fasole, fanul va organiza un comitet care să-i lingă. Dacă vrei exemple de fani, treci pe la piticigratis, au unii adunare acolo, dacă ajungi de sabbat, s-ar putea să-ţi dea şi un cico.  Combinaţie între zeu şi dadaist.

Cartelul: ştii ce-i ăla, dacă nu ştii, du-te la Arhi, că-ţi explică el. Contra unei sume modice, desigur 🙂 . Dacă vine vreun membru al cartelului şi-ţi comentează pe blog, te-ai scos din mizerie. Bucurie, şampanie, uau, deodată exişti. Chiar dacă vine numai să-ţi spună „Eşti prost”, eşti un prost care există, monşer!

Pam-pam! Gata, mă duc să dau rifreş la sitemeter.

A! Am uitat unul.

Gogu: băgătorul în seamă. Comentatorul degeaba, zice şi el ceva ca să nu tacă. Gogu e preferatul meu. Întâlnit şi sub denumirea Gogu Offtopic.