Tuităr
Gata experimentul.
Zece chestii despre tuităr:
1. Tuităr e metoda perfectă să afli despre pîrţul lui Zoso in timp real.
2. Tuităr este ideal pentru cei care adoră să cunoască momentul exact în care Gheorghe s-a căcat. De preferabil chiar în timpul procedurii.
3. Tuităr este cu siguranţă o idee bună dacă te plictiseşti. Poţi scrie în tuităr că te plictiseşti sau poţi trăi vieţile altora. În timp real, gogule, cum altfel?
4. Tuităr e, cum altfel, plin de spam. Altfel nu-mi explic de ce nişte gogi care n-au auzit vreodată de mine erau brusc interesaţi de ceea ce scriu. Dar cum spamul e în toate cele, trăim şi cu asta.
5. Tuităr e noul mesingiăr care e noul mirc. Părerea mea.
6. Tuităr e o documentare minuţioasă “vieţii în care nu s-a întâmplat nimic, da’ nimic,prietene!”
7.Tuităr e fain să bagi păcăleli de 1 aprilie.
8.Un tuitărist convins va anula orice urmă de intimitate din viaţa lui, dintr-un exhibiţionism sec.
9. E cul să agăţi pe tuităr.
10. Tuităr e visul românesc trăit la intensitate maximă. O locvacitate tâmpă, mioritică, a omului care crede că are ceva capital de zis, când de fapt umple ţeava cu inepţii.Un fel de telefonul telespectatorului non-stop, carevasăzică.
Disclaimer: Pe de altă parte, ştiu doi oameni care s-au găsit pe tuităr şi acum trăiesc o foarte faină poveste de dragoste. Excepţia?
twitter e intim fara a deveni prea intim parerea mea … asta e una din chestiile cu adevarat bune … pastreaza o linie foarte subtire intre un oarecare de pe internet si un amic virtual … nu ii dai voie in lista ta de mess … dar nici nu il pastrezi rece pentru ca poti totusi discuta intr-o maniera de mess , chipurile calda …
Da, punct pentru tine la asta, cu twitter stabileşti o limită fără prea multe explicaţii.
Dar parcă twitterul incită prea tare la monoloage inutile. Şi spun asta din proprie experienţă 🙂
În final (aici începe o digresiune, aviz amatorilor), nu cred că e pentru mine din două motive:
1. Fără falsă modestie, nu cred că am ceva de spus 24/24.
2. Limita de caractere. Îmi place ca atunci când am ceva de spus, să pot argumenta şi face digresiuni fără număr. Dacă mi se limitează numărul de cuvinte/litere, îmi iau jucăriile şi plec.
În rest, twitteru’ să trăiască!
eii …. mie imi convine limitarea asta .
avantajul e ca nu sunt fortat sa ascult prea mult . exista si dezavantajul , ce-i drept si corect , ca nu pot vorbi atat cat vreau eu 😀 :)) …
ar fi marfa ca cei din jurul meu sa twittereasca cu mine … si eu sa chatuiesc cu ei 😀 .
I think we found a believer 😀
yup . i think i may just be that 😀 .
Numa’ ce am trash-uit twitterul pe blogea, hop! si wordpress cu widget de twitter. Acu’ mă mănâncă in cur…inconsecvenţă feminină,deh…
Evident, ma pregateam sa comentez, pana am gasit disclaimerul 🙂
foarte bine …. trebuie sa le fumam pe toate in viata …
ai vazut ca am avut dreptate 😛 ?