Iubiiiiţi şi câinii vagabooonzi!

În articolul ăsta o tanti inimoasă deplânge soarta crudă a bieţilor câini vagabonzi din Braşov, care au fost omorâţi fără lumânare şi slujbă cu sobor de preoţi de oamenii ăia răi de la Serviciul de Gestionare a Animalelor.

Crimă, genocid chiar, monşer!

Hai să vă povestesc cum au reacţionat braşovenii. Când eram în liceu, cartierul nostru era plin de câini. Dar plin. Oamenii îi creşteau cu drag, le dădeau de mâncare, le mângâiau puii, ţin minte şi acum că a fost zi de doliu când un vecin năprasnic a otrăvit-o pe Fetiţa, căţeaua de la blocul alor mei. Deodată câinii au început să dispară. Nimic vizibil, fără scandal, se împuţinau pe zi ce trece. Şi ştiţi ce? Nimeni nu le-a simţit lipsa. Nimeni nu s-a plâns că nu mai are cui da oasele de la masă. Nimeni nu s-a legat cu lanţuri de gâtul unui câine dus la eutanasiere. Nimic. Oamenii au trăit mai departe ca şi înainte iar acum Braşovul are măcar din punctul ăsta de vedere imaginea unui oraş civilizat.

Cum s-a întâmplat asta? Tipii care au luat câinii au avut grijă să fie discreţi. Veneau noaptea, îi pescuiau de pe străzi şi îi făceau dispăruţi. Aceeaşi acţiune în Bucureşti s-a lăsat cu campanie electorală. Scandaluri, bietele animale, urlete de la babe aprige.  Bine, hai să îi sterilizăm! Cum maică să-i sterilizezi, e împotriva voinţei Domnului!

Şi uite cum a ajuns la Piaţa Alba Iulia să colcăie de câini cât casa şi plin de boli.

Îmi plac câinii. Când voi avea loc, cu siguranţă o să am şi un câine. Dar va fi vaccinat, îngrijit, va avea loc să zburde cât vrea şi să-şi trăiască în tihnă viaţa câinească. Între timp, dacă peste noapte ar dispărea toţi câinii vagabonzi, n-o să fiu eu aia care să facă scandal pe tema asta.

You may also like...