Ik*a. 14 februarie

Ik*a. Ignorasem că e Valentin (Sfântul EU, cum spune cu mare dreptate Vali, un prieten) și am purces la cumpărat o bară. Mare. Văzusem noi una.

Ei bine, în Ik*a, promenadă. Duduici fardate, pe tocuri de 10cm, tocănind grațios printre linguri și borcane. Domni la costum (!) pipăind critic un suport de mirodenii. Țânci urlând, mame aprige strigând la ei Vino imediat aici, că n-am chef să plătesc ce strici tu!

Puteai să te însori. Dacă n-ai cu cine, îți găsim noi. O duduie plictisită striga niște numere pentru căsătorie și îți ura lapidar mult noroc în românește și în limba Ik*a.

Omor la farfurii și cratițe. Mi-am pierdut simțul orientării. De 4 ori. Domnul M m-a pescuit, catatonică, dintr-un colț, cu bara și accesoriile strânse la piept.  Și-am purces, după 4 ore (!) în care am încercat să ajungem de sus, jos, spre casă.

Seara am dormit ca pruncul. Visând veioze.