Discreţia la mare căutare
Doamna la telefon: de câte ori n-ai fost martoră (pe stradă, prin magazine, prin autobuze şi tramvaie) la o discuţie prelungită a vreunei dudui locvace în care ai aflat toate detaliile intime ale ultimei ei relaţii?
Sau ai urmărit, vrând-nevrând, cearta unei distinse cucoane cu bărbatul ei, referitoare la cine cum şi ce face pe acasă sau cine ia copilul de la şcoală? Sau despre cât de insensibil şi nesimţit e el.
Sau, dimpotrivă, auzi gângurelile candide ale unei proaspăt îndrăgostite, “vai, iubi, dar nu, închide, tu!”, “şi eu te iubesc”, “te mumesc mult mult de tot, iubi”, “ţi-e dor şi ţie de fetiţa ta?”, “cum, iubi, nu ne vedem diseală?”, “dal bebe nu poate tlăi fără tăticul ei”.
Alt subiect popular de discuţie – bolile: “Sufăr de rinichi, dragă, am avut o colică ieri, vai-vai-vai, de abia puteam să mă mişc”, “Vai, dragă, şi ce-ai făcut?”, “Eh, dragă, ce să fac, doar treaba nu se face singură. Am băut un ceai de anghinare.”, “Nţ, nţ, nţ. Lasă, fată, că şi bărbatu-mio suferă cu ficatul. Când îl apucă durerile, nu mai poţi vorbi cu el. Şi Popeasca, ai auzit, fată, cică are cancer!”
Bârfa – fără prea multe explicaţii.
Înţeleg nevoia noastră de a comunica, doar oameni suntem.
Totuşi sunt unele subiecte care nu vor fi discutate la telefon şi mai ales, în public, .
Chiar dacă intimitatea a devenit de mult subiect de reality show, dacă vrei să fii o adevărată doamnă, vei păstra detaliile vieţii tale intime (familie, prieteni, boli) pentru tine şi cei strict vizaţi de subiect.
Ţi-ar plăcea să ai 40 de spectatori când eşti la cosmetică şi te epilezi inghinal? Nu?
Atunci de ce expui detaliile trăirilor tale sufleteşti (chiar mai personale decât vizita la cosmeticiană) în faţa lor?
Hmm… fii civilizata … fii moderata … fii discreta … asta in cazul in care u give a fuck ’bout ppl’s opinion !! persoana se integreaza in sociateate , sociatatea o accepta si invers … dar atunci cand pers in cauza nu recunoaste societatea ca mediu de modelare a gandirii si a spiritului ?!
Cam plina tata de lupi moralisti si oameni care ajung eroi dupa ce mor … iar moralistii, sunt doar prin intermediul cuvintelor , cu faptele e mai greu …
MadDame , de cate ori ai intervenit cand babutei din tramvai ii era taiata geanta? cand ai vazut un om cazut pe strada? cand prostu’ din fata ta isi arunca ambalaju’ de la Twix pe jos ???
Omu e observator si atata tot … cand incepe sa faca pe p moralistul , de cele mai multe ori o da in bara 😉
Shad, vrei-nu-vrei trăieşti printre oameni. Automat societatea te modelează, indiferent dacă o recunoşti sau nu.
Un mic sfat, dacă-mi permiţi: niciodată nu vei putea schimba lumea. Oamenii se schimbă numai dacă ei înşişi vor. Tot ceea ce poţi face este să trăieşti aşa cum consideri că este corect, pentru ca atunci când rămâi singur, cu tine, să nu îţi fie ruşine de ce ai devenit.
Îndemnurile mele nu sunt deci ca să “placi lumii”. În final, cred că sunt lucruri de elementar bun simţ. Sunt regulile după care eu însămi mă ghidez, deci nu teoretizez în gol. Cu siguranţă că şi eu mai am mult de lucru la mine, ar fi trist dacă aş crede, autosuficient, că am ajuns la capătul dezvoltării ca om.
E uşor să critici o iniţiativă, oricare, pe motiv că omul din spatele ei, poate, nu face destul. Dar dacă ai voinţa şi puterea să schimbi întreaga lume, ai admiraţia mea eternă.
Dacă nu, tolerează măcar o încercare cu un singur ţel umil – de a da de gândit.
Intr-o oarecare masura pot spune ca inteleg ideea cu societatea si modelatu’ , insa intr-un timp limitat , deoarece caracterul il dezvolti la o anumita varsta, intr-un anumit mediu . ”Automat societatea te modeleaza” – sa inteleg ca daca Dorel e singurul din
tramvai care-si scuipa semintele pe jos … la un moment dat o sa-si dea seama ca nu face bine?!? Asemenea ”doamnei la telefon” din post’ul tau , crezi ca daca vede ca e singura care face asta , se va si opri ?!? Don’t think so… dar daca mamicile lor le mai scapau cate un bobarnac si le atrageau atentia la momentul potrivit , poate acum era altceva . Stii, vb aia cu cei sapte ani de acasa , nu e doar o poveste de speriat copiii, iar daca tu vezi societatea in care traiesti ca un modelator al caracterului sau macar ca dezvoltator al bunului simt … it’s bad luck indeed 😉
Nu am afirmat niciodata ca incerc sa schimb lumea , nici nu as incerca sa fac asta vreodata,2much hassle … dar cand cineva , prin faptele sale , ”stirbeste” ideea mea de moralitate, nu se va intampla niciodata sa las capul jos si sa trec mai departe ca si cum n-am vazut … iar din exp. proprie , te asigur , la categoria de oameni la care te referi tu , niciodata nu vor intelege cu vorba buna …
Imi cer scuze, sincer, daca ai luat-o ca pe o critica a unei initiative, nu a fost asta . Dupa cum am spus, consider omul ca un simplu observator , eu nu dau sfaturi si nu fac pe indreptarul bunului simt , pur si simplu mi se pare o pierdere de timp sau oarecum un fals interes, adica, explica-i tu uneia cu un coeficient de inteligenta egal cu cel al unei meduze , ce-i bunul simt si spune-i frumos ca nu se face asa …
Oricum, ideea de baza , suntem un popor de lupi moralisi,more or less … in loc sa facem gargara DUPA ce s-a intamplat ceva , mai bine am avea curajul sa atragem atentia in momentul in care se intampla … cam cati dintre noi o fac ?!?!?
Frumoasa tara noastra … pacat ca e locuita
Ultimustingelumina 😉