Fii civilizată!

Să fim civilizaţi înseamă în primul rând să ţinem cont de cei din jurul nostru. Asta e, nu trăim singuri, chiar mai mult, mulţi dintre noi suntem constrânşi să trăim la distanţe infime de ceilalţi, în cuşti de beton comuniste cu pereţi subţiri şi intimitatea redusă la minim.

Asta e! Nu alegi unde şi când te naşti, cum nu poţi alege ce părinţi ai.

Dar poţi alege să formezi prin puterea exemplului.

Regula e simplă:  Comportă-te aşa cum ţi-ar plăcea să se comporte cei din jurul tău.

Ţi-ar plăcea ca atunci când mergi la serviciu, dimineaţa, alături de tine să stea cineva care a uitat să se spele pe dinţi?

Ţi-ar plăcea să stai lângă o duduie excesiv parfumată, al cărei parfum îţi displace până la a-ţi provoca greaţă? (Nu? De unde ştii că parfumul tău place tuturor, mai ales că mirosul este o chestie ATÂT de subiectivă?)

Ce ai spune despre colega de birou care apare la serviciu ciufulită, cu bluza necălcată, cu unghiile murdare sau cu urme de fond de ten pe gulerul cămăşii?

La masă, dacă ar trebui să îţi pui farfuria printre gunoaiele lăsate de cei care au mâncat înaintea ta, ai mai mânca cu atâta poftă?

Dacă la mijlocul prânzului colega ta şi-ar aprinde o ţigară, eventual întrebând suav “Vă deranjează?” în timp ce o aprinde, şi ţi-ar sufla tot fumul în faţă, ai mai simţi gustul mâncării?

Dacă, întoarsă la muncă, ai primi un e-mail cu un răspuns impertinent şi agramat la o întrebare legitimă pusă unui partener de afaceri, ai mai vrea să faci afaceri cu el în viitor?

Dacă colega ta de birou ar vorbi tare la telefon în timp ce tu porţi o discuţie interesantă şi ţi-ai pierde repetat ideile pentru că nu o poţi auzi decât pe ea, ai mai nutri sentimente afective?

Dacă aceleiaşi colege i-ar suna telefonul de 30 de ori pe zi, cu soneria dată tare şi o melodie cretină, nu ţi-ar plăcea să folosească opţiunea “silent” sau “vibrate”, mai ales că are telefonul la 20 cm de ea, pe birou?

Dacă, purtând o discuţie cu cineva, colegul locvace te întrerupe tot timpul înainte să îţi termini ideea, ca să spună el ce tocmai i-a trecut prin cap, nu te simţi agasată de el?

Dacă în aceeaşi discuţie, partenerul îţi termină frazele, întrerupându-te,  sau te pune permanent la punct cu fraze de genul “Ce ştii tu, habar n-ai de nimic!”, “Eşti proastă sau numai te prefaci?”,  “Mă leeeeeşi!”, sau, dimpotrivă, se enervează şi ia orice contradicţie personal, îţi mai vine vreodată să porţi o discuţie cu el?

Dacă oamenii sunt agramaţi şi dezinformaţi, îi vei considera vreodată demni de atenţie?

Dacă, venind obosită de la serviciu, o domniţă cochetă vorbeşte tare la telefon lângă tine, şi afli toate detaliile ultimului ei futai, o vei admira pentru sensibilitate?

Când trecând pe sub un geam îţi vor cădea pe paltonul bej resturile de la masa vecinei de la 8, care scutură tot pe geam, o vei admira pentru că e mare gospodină?

Dacă ajungând acasă, seara, vei mirosi peştele prăjit de la vecină, care aeriseşte prin holul blocului (când are geam la bucătărie!) din motive numai de ea ştiute,  vei bate la uşă să îi oferi o murătură pentru peşte?

Când în singura ta oră de relaxare vei auzi muzica de la domniţa de deasupra (fie ea şi Nocturnele lui Chopin), când tu îţi doreşti să auzi numai linişte sau jazz-ul tău cel de toate zilele, îi vei admira gustul la muzică?

Ei bine, comportă-te în aşa fel încât să nu fii exemplul din nici unul din cazurile de mai sus.

Felicitări! Eşti cu un pas mai aproape de a fi o doamnă!