Blogosfera românească – o antologie*

Bloguri pe care le citesc.

1. Zoso – un fel de Eminescu al blogosferei românești. Adică nah, toată lumea a auzit de Zoso și fiecare a intrat măcar o dată pe blogul lui. Întâiul Blogăr al Patriei rămâne de referință.
Evident că sunt și ăia care neagă subiectul Zoso. Adică ce, mă, ce are el și eu n-am, ce, eu nu știu să scriu ca el, eu sunt mai bun, mai locvace, mai înțelept, mai coios. Epigoni carevasăzică.
Obsesii: Spamul (Luceafărul), furtul de pe net în jurnalism (Iubirea și Ura) și Mircea Badea (Scrisoarea I – Scrisoarea V).
De ce: E nostim. Obsesiile sunt brand-ul lui, îmi place sarcasmul. În plus, eşti incult dacă nu ştii de Zoso.

2. Dono – dacă Zoso e Eminescu, Dono e un fel de Creangă. Omul scrie molcom și ilar, cu accente adorabile de furie, când injură îți vine să îi zici, ardelenește, țucă-l-ar mama de băiat frumos! Dono poate să scrie și despre aspirat și firimituri de pâine, și tot îți vine să râzi.
Obsesii: Amintiri din copilărie. Și din adolescență, dar mai ales din maturitate. Obsesia lui Dono e Dono.
De ce: E ardelean de-al meu. Are același simț al umorului. Scrie dimineața și mă înveselește.

3. Cabral – de când cu Volumul 1-4 din Iubirea, Cabral e probabil cel mai viral blogger. Cu lipici la mase, carevasăzică. Un fel de Alecsandri al blogosferei, cu Chririțele lui și cu accesele romantice gen “Oaspeții primăverii”.
Obsesii: Mai puține. Cabral scrie eclectic.
De ce: Pentru comentarii. Omul știe cum să modereze discuții civilizate. Cititorii sunt civilizați. Totul e bine în cea mai bună din lumile posibile.

4. Jeg – Caragiale, dacă permiți, monșer. Universul strâmt, dar nelimitat. Care devine epicentrul tuturor celorlalte universuri mai mari şi mai mici.
Obsesii: Orașul. Societatea. Clanul.
De ce: E savuros. E actual. E al urmașilor urmașilor noștri.

5. Gogu Kaizer – Sadoveanu. Clar. A impus o nouă formă de limbă română – kaizeriana. Scrie rar (premiul “menstruația lunii”) și bine.
Obsesii: Persoana a treia. Sadoveanu, ce v-am zis!
De ce: Tot limbajul. Ca și la Sadoveanu, nu mă omor după ce scrie, dar tipul e tare la capitolul formă.

6. Arhi – Arghezi. Estetica urâtului. Flori de mucigai. Șoc.
Obsesii: Societatea. Lumea rea. Lumea proastă.
De ce: Fără motiv anume. Unele puncte de vedere sunt originale. Bun simț cu carul.

7. Piticu – Călinescu. E bun critic. Cam atât.
Obsesii: Știrile de pe realitatea. Explicabil, zic.
De ce: Nu mă uit la realitatea, măcar așa mă pun la punct.

8. Irene – Carmen Sylva. Păduri, ornitorinci, păienjeni domestici, frumusețile patriei.
Obsesii: Zen. Mult zen, și atunci când situația cere ștromeleag.
De ce: Pentru ceai.

9. Piticigratis -e o descoperire relativ nouă. Un fel de Marin Preda, pe care dacă îl găsești la bătrânețe, îți dorești să-l fi citit când erai bebeloi și te puteai bucura în voie de el.
Obsesii: Clanul. Țăranul român. În toate formele lui. Iubirea -de toate felurile. Satul. Și satul de la oraș.
De ce: Ilie Moromete: “Dă-le dracu de căpriori!” Folosește multe puli.

Cam atît. Pe lângă ei, citesc și niște iluștri necunoscuți (subsemnata vă salută), dar care îmi bucură diminețile. Dar despre ei, în blogroll și în alt capitol.

*Post scris la cererea Domnului M, care vrea să știe cam cine, ce şi mai ales cum bloggerește prin online-ul românesc. Iote!

You may also like...