Interzis sub 18 ani

Unde: Teatrul Foarte Mic. Cine, ce, cum.

Impresii de amator:

Bine jucat cu excepţia unor momente (i.e. monoloagele intercalate ale Monei si ale lui Lulu) când interpretarea a fost uşor blazată şi a dat impresia de recitare.
Două actriţe tinere cu mult potenţial (să păstrăm ochii deschişi pentru Monica Săndulescu şi Sabina Posea).

Nu comentez regia, ştiu mult prea puţine despre arta teatrului ca să am o părere pertinentă.

Decorul, o garsonieră de bărbat singur, a fost uşor obositor, şi ar fi putut arăta mai mult a bârlog de burlac, având in vedere că omul era proaspăt divorţat şi în floarea crizei vârstei mijlocii. Mobilă de baie roz? Mais non!

La nivel de subiect, chapeau! Tema este de actualitate în România noastră, care se târăşte perseverent după societăţile vestice şi produce oameni de carieră blazaţi,comozi in afara orelor de muncă si totalmente absenţi din viaţa progeniturilor lor.

Momente memorabile: “am tastat de trei ori pin-ul greşit şi i-am blocat accesul mamei în viaţa mea”, “aş vrea să fac gălăgie, să trezesc tot universul şi să-l conectez la mintea mea”.

Hai să nu ne pierdem în banalităţi de genul “Toţi am fost adolescenţi, ne-a lovit criza de personalitate, am trăit conflictul între generaţii, încă mai ducem câte-o aşchie cauzată de lipsa de comunicare cu babacii prin suflet.”

Piesa e frumoasă. Şi ne dă de gândit. Şi şochează în unele momente, suficient încât să te ţină în şah, dar nu destul încât scenele şocante să îngroape ideea.E scurtă. Naşte discuţii.Merită urmată de o bere şi de o detaliere a sus-menţionatelor discuţii.